Bâlciul – distracția copiilor din generații diferite

Poate că îți aminteșți forfota din jurul tău și cum țineai timid de mână părinții. Aglomerația îți părea frumoasă, deși zgomotoasă. Era colorată, îndeosebi seara când totul părea ca în acele basme povestite. Așa că, îți făceai curaj și începeai să cercetezi cu privirea tot locul acela unde se întâmplă magia: bâlciul. Poate că acolo locuiai, poate că erai doar în vacanță la bunici. Însă cu siguranță îți amintești de acele zile în care puteai să îți îndeplinești poftele. 

Carusele, vată de zahăr, turtă dulce, salbe la gât. Jocuri în care îți încercai norocul, jucării, pălării, înghețată. Deși erai mic, te uitai cu admirație la cei care aveau curaj să se înalțe în cele mai mari comedii. Apoi, ușor, ușor, ți-ai făcut și tu. Incurajai alte generații, le povesteai de cum era atunci, așa cum au făcut-o și părinții tăi, părinții lor. E un loc care poartă amintirea copilăriilor.

Știu că acolo ai avut stângăcii: când îți cădea înghețata pusă cu vârf, abia cumpărată din cornet, când inima îți bătea prea tare de frică înălțimii, când nu castigai la ,,Roata norocului” jucăria dorită, când…tot treceai pe lângă fata care îți era dragă de multe ori, doar ca să te observe. Sau invers. Au avut frumusețea lor, nu? Așa îți făceai prietenii să radă, părinții, crezând că nu te observă nimeni. 

Nu îți păsa de praful care se punea pe picioare, urmăreai femeile în vârstă și le vedeai veselia. Poate chiar te întrebai: cum de au întinerit, așa, dintr-o dată?! Îți plăcea când te recunoșteau și îți răspundeau la salut, convins fiind că te vor vorbi de bine acasă. 

Balciurile deschid și astăzi porțile către miracolul copilăriei, dacă suntem deschiși să putem (re)vedea frumusețea lucrurilor simple.