Oamenii de lângă noi

Ne aruncăm zi de zi în spirala vieţii, ne dăm termene şi încercăm să le respectăm, exagerăm şi uităm. Mergem prea repede când ar trebui să tragem mai lung aer in piept, gonim spre mâine pierzând ziua de azi. Aruncăm ce e vechi şi dorim mereu ,,altceva”. În toată această trăire cotidiană, pretutindeni întâlnim oameni. Unora le dăm răgaz, pe alţii nu îi observăm. Acum vorbim despre oamenii frumoşi, de cei cărora le dăm din timpul nostru. Aceşti oameni cu suflet frumos sunt rari, apar cumva în viaţa noastră şi ideal ar fi să înţelegem momentul. Dar, cum viaţa nu e de multe ori ca în poveşti, nu le vedem frumuseţea imediat, îi ignorăm, îi uităm, le dăm drumul.

Apar cumva în viaţa noastră şi pur şi simplu ne aduc bucurie. Şi ce poate fi mai frumos ca bucuria? Datorită lor învăţăm că fericirea nu cere mult şi că timpul e cel mai preţios cadou. De dragul lor încerci să fii un om mai bun, înveţi să ierţi.

Omul cu suflet frumos nu este un om perfect, nici pe departe. Poate din acest motiv te întrebi nu doar o dată, dacă într-adevăr vezi bine, dacă chiar merită timpul tău, supărarea, locul pe care l-ai aşezat în suflet. De multe ori, ce-i drept, acest om frumos dezamageste. Pentru că uită să fie bun,pentru că se pierde… Şi atunci ce facem, îi dăm drumul? Renunţăm la acel om care cândva a apărut în viaţa noastră? Oamenii pe care îi iubim sunt cei care ne ridică, dar ne si coboară. Sufletul omului oscilează într-o secundă de la fericire la tristeţe. Aşadar, omul cu suflet frumos se pierde atunci când ne coboară… Putem ierta, putem avea răbdare?