Despre iertare

Despre iertare auzim des. Auzim acasă, prin cercurile de prieteni, în societate. Ne vorbește și biserica despre această însușire a oamenilor: puterea de a ierta aproapele. Însă, de câte ori suntem capabili să iertăm?

În viaţa de zi cu zi, veţi fi cu siguranţă nedreptăţiţi de alte persoane – uneori neintenţionat, alteori în mod intenţionat. În astfel de situaţii, este uşor să devii sarcastic, furios sau răzbunător. Cu cât simțim gesturile ori cuvintele care ne supara mai profund, ne dăm seama de intensitatea legăturii dintre noi și ceilalți. Uneori un cuvânt, alteori o privire sunt suficiente pentru a crea un conflict. Pentru a da naștere unor emoții negative peste care se așază timpul. Or, acest timp care se așază ne da putere să cântărim reacția noastră față de ceea ce ne-a supărat. Și nu știm cum să ajungem să iertăm cu adevărat. 

Rugaţi-vă pentru a avea tăria să-i iertaţi pe cei care v-au făcut rău. Iertarea este un proces complex și dureros. Ea are legătură cu o suferință. Suntem conștienți că ni s-a făcut o nedreptate, care nu va dispărea niciodată. Simțim furie și este dreptul nostru pentru că nimeni nu are dreptul să ne rănească. Iertarea presupune să renunțăm la ceva ce avem dreptul, la furia și la resentimentele noastre, dar pe de altă parte, capacitatea de a ierta are legătură cu maturitatea emoțională a unei persoane, care înseamnă curaj, iubire și preocupare pentru cei din jur (Enright, 2008). Căutaţi binele în alţii şi nu vă concentraţi atenţia asupra defectelor lor şi nu le subliniaţi slăbiciunile.

Cadrul psihoterapeutic asigură spațiul, timpul, siguranța și metodele necesare unui demers al iertării. De asemenea, se are în vedere faptul că nu toți iertăm în același fel, procesul iertării este unul personal, care se parcurge în forme particulare de furie și resentimente.  În final, important este ceea ce obțin, eliberarea. Parcurgând etapele iertării: conștientizarea propriei furii; decizia de a ierta și concentrarea atenției pe iertare, descopăr libertatea pe care mi-o dă iertarea și mă eliberez din „închisoarea emoționala” în care am trăit.

Din echilibrul iertării trebuie să rezulte întotdeauna decizii. Pentru că iertând ne putem readuce aproape sufletește, ori să alegem cai separate. Însă indiferent cum ar fi, eliberarea sufletească va ușura drumul ales. În acest proces continuu, fiecare dintre noi vom fi când cei care vor greși, când cei care vom ierta. Iar dacă vom înțelege că relațiile sociale se construiesc pe respect și adevăr, atunci vom cântări cu înțelepciune.