La mulţi ani, Românie!

Zvâcneşte inima mai tare astăzi când pronunţăm ROMÂNIA! Sufletul este cuprins de dragostea de ţară mai cu ardoare ca în alte zile, de 1 Decembrie. Şi ne bucură, deşi este o bucurie trecătoare! Parada dragului de pământul românesc ar trebui să mocnească în fiecare acţiune a nostră ca neam de zi cu zi, şi în astfel de clipe, să cutremure sufletul. Pentru că România are nevoie să o iubim în orice moment! Pentru că România înseamnă fiecare casă, fiecare cătun, fiecare sat şi oraş. Pentru că dragostea de ţară înseamnă binele pe care îl faci în jurul tău!

Neliniştea celor care îşi trăiesc anii departe de pământul românesc înseamnă chemarea pământului. Încercările unora dintre noi de a aduce frumuseţea tradiţiilor în afara graniţelor, înseamnă mândrie! Promisiunile pe care mulţi din cei ce isi intaresc radacinile şi le fac în rugăciune, de a încerca să facă locul în care stau, unul viu şi mai bun, se numeşte speranţă! 

Zestrea noastra trebuie aratata, iubita, povestita. Istoria, truda, vitejia, credinta – daruite ,,generatiilor care vin, vin de acopera pamantul”.

Românie, adună-ţi copiii! Invaţă-i să te regăsească! Răspândeşte în sufletele noastre iubirea pe care o aveau ţăranii când îţi sărutau pământul!